Selectează o Pagină

În această carte totul a început când Dan a fost invitat de verișoara, Ioana, lui la ea în sat. Până să îi cheme ea din nou s-a făcut liniște în satul cireșarilor. Adică nu se mai vorbea de cireșari, chiar dacă o salvaseră pe fata în alb și exploraseră Peștera Neagră. Ca orice poveste ce este povestită de prea multe ori. însă o întâmplare la roata norocului le va readuce faima. 

Bun, cu Dan nu mai voia să vină nimeni, cu excepția lui Tic. Și cum sora lui Maria nu voia să îl lase singur acolo deci veni cu el. Ea, Ioana, îi chemase la ea pentru că nu avea de asemenea ce face așa că îi atrase cu tot felul de promisiuni. Cum ar fi: „Aici se află niște ruine de pe vremea lui…” dar se corectă „Nimeni nu știe exact de pe vremea cui sunt”, „avem niște statuete care sunt unice în lume”, „De asemenea puteți vizita bâlciul care este foarte renumit”. Cu astfel de promisiuni doar cei trei din toți cireșarii veniră.

Când ajunseră acolo cei trei cireșari făcură cunoștință și cu bunicii Ioanei. Erau foarte severi. După ce făcură cunoștință se mai plimbară prin oraș și apoi se duseră acasă la Oana. Acolo le arătară camerele și cum era seară dădură să se culce. După ce Dan și Tic se convinseră că toată lumea dormea ieșiră pe geam să se ducă la bâlci. Și reușiră, au ajuns pe acolo au căscat ochii pe la toate până au ajuns în dreptul roții norocului. Acolo au găsit mai multă lume care își încerca norocul la roata. Lui Tic i-a plăcut din prima o statuie de acolo. Și anume statuia lui Fradaburidi. După ce încercă de mai multe ori fără să câștige nimic cei doi se întoarseră acasă.

Acolo dormiră puțin, doar puțin, pentru că cocoșul tocmai se trezise și își făcea simțită prezența. Cei doi cireșari nu dormiră prea mult. Tic încercă să îl facă să tacă aruncând cu pantofi după el dar nu reuși. Astfel cei doi cireșari nu reușiră să doarmă. Venise dimineața și cei doi erau nedormiți și fără papuci. La micul dejun cei doi erau singur cu bunica Oanei la masă. Fetele plecaseră undeva pe un câmp așa că băieții și-au găsit ceva de făcut, adică s-au dus iar la bâlci. După ce s-a întors toată lumea acasă bunica a anunțat pe o voce severă că vor merge la muzeu în scurt timp. Nimeni nu era încântat de propunere dar nimeni nu era în stare să o contrazică. Așa că după un timp scurt cu toții se găseau în fața muzeului care avea forma unei potcoave.

După o scurtă dispută cu paznicul, muzeu intra în reparații din seara aceea, intrară cu toții. Nimic nu îi atrăgea. Tic o luase înainte și iată că a văzut înaintea lui o vitrină cu 5 tanagrale. El le-a vizualizat și după aceea a ieșit. Ceilalți au ieșit mai târziu după restul persoanelor rămase. După o dispută între toți cireșarii reiese că niciunul în afară de Tic nu au văzut cele cinci tanagrale.

Mai târziu s-a ajuns la o ceartă în toată regula. După ce s-au potolit puțin pe la bâlci, unde Tic și-a făcut un nou prieten, pe Torenzo, un luptător la circ. După aceea Tic și-a mai pierdut o parte din bani la roata norocului. În final cu toții au decis că e vorba de un furt și că ei trebuie să afle cine l-a înfăptuit.

Tot ce știau erau cele câteva persoane care au fost în muzeu când le-a văzut Tic. Ele erau: o doamnă cu joben care Ioana susținea că era o profesoară de pian care jucase și ca actriță cu rolul de hoață pe o scenă, un domn cu un palton gri, un om ce părea un schelet și portarul. 

I-au luat pe rând să vadă ce intenții ar avea să fure tanagralele dar au ajuns…. nicăieri. După ce s-au mai chinuit puțin au venit Ionel și Lucia. După asta cu toții s-au împărțit pe grupe și cu diferite vicleșuguri și metode au aflat câte ceva în plus de la persoanele suspecte. Cu toate acestea din nou au ajuns nicăieri, nu se puteau decide pe cine să taie de pe listă și pe cina să pună suspectul principal. 

După mai multe frământări au ajuns la ei și Ursu și Victor fără ca să îi fi chemat. Acum erau toți cireșarii. Aceștia au stat, s-au gândit și au decis să facă o vizită cu toții la roata norocului. Victor se uita cu luare aminte, între timp Ursu văzuse că lui Tic îi plăcea mai mult de Torenzo decât de el și decise să îl învingă într-o luptă în circ. Reușește iar Tic e pe partea lui din nou.

Următoarea zi Victor decide că ar fi bine ca să meargă cu toții la Roata norocului, împreună cu bunici și alte personaje importante care să le țină partea dacă omul de la roata ar fi trișat cu ei. Victor îi spune lui Ursu să scoată cuiele de la numerele mari mai în afară, să opună mai multă rezistență în timp ce toți cumpărau bilete.

După asta toți cireșarii au tras la roată și au câștigat toate premiile mari. După asta reiese că Victor găsise hoțul. Era atletul, sau mai precis Torenzo, de ce? Pentru că Victor văzuse că el era cel ce dădea semnalul când se dădea un premiu mare pentru că era câștigat de un om de al lor. Tehnica asta era folosită să atragă oameni. El furase premiile pe care le câștigaseră cireșarii din alt oraș.

Mai multe despre mine, aici, de asemenea poți sugera chiar tu să fac rezumat unei cărți!

Cartea o poți cumpăra de aici:

roata